La biserica cea veche
Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Şi a fost cândva odată
Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.
Martor vremurilor tulburi
Suferinţei unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.
Şi de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Inălţat-au ei creştinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere şi de griji
Lacrimi pus-au în rugăciune
Pentru pruncii lor bolnavi.
N-au putut să o doboare
Nici cutremure, razboaie,
Ce au reusit creştinii
Prin necredinţă, nepăsare.
Ca un Christ uitat pe cruce,
Povara necredinţei noastre
Prin veacuri trupul său şi-l frânge;
Eu merg să-aprind o lumânare.
A.N.
vineri, 10 august 2012
miercuri, 27 iunie 2012
vineri, 27 aprilie 2012
Duminica Mironositelor – Ziua Femeii Crestine
Ziua femeii se
sărbătoreşte de Ziua Sfintelor Femei Mironosiţe, în a treia duminică după
Paşti. Aceasta, de fapt, este Ziua Femeilor Creştine, care le au drept pildă de
urmat pe sfintele femei mironosiţe, venite a treia zi la mormântul
Mântuitorului pentru a-l unge trupul cu miresme şi încredinţate de înger de
Învierea Lui.
. În această zi se
cuvine să cinstim toate sfintele muceniţe, sfintele cuvioase şi toate sfintele
care ne ocrotesc, începând cu Maica Domnului
Societatea noastră civilizată a adus drepturile femeii, dar Domnul
Iisus a adus respectul ei.
Hristos a vindecat femei: pe soacra lui Petru, pe femeia
gârbovă, pe cea cu scurgere de sânge. A lăudat pe văduva care dăduse doi bănuţi
la Templu. A ascultat rugăciunea cananeencei pentru fiica ei. A vorbit la
fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, ce a devenit mai apoi muceniţă.
Pe drumul Golgotei, Hristos mergea zdrobit sub povara
crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena Il urmau îndeaproape. Veronica I-a întins
năframa ca să-Şi şteargă fruntea. Nici o femeie nu L-a
trădat pe Domnul Iisus. Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost
prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu
L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au
aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea
Lui din morţi.
Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au
o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând
lumină şi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe
şi gingăşie.
Femeile sunt asemeni florilor. Floarea bucură pe toţi. Infloreşte ca să aducă bucurie.
Oferă frumuseţea petalelor ei minunat colorate şi parfumul ei. Se lasă ruptă
şi moare ca să-ţi facă o bucurie, ca să-ţi înfrumuseţeze viaţa şi casa. Căci totul în lume răsare din durere.
Sursa (http://www.razbointrucuvant.ro)
duminică, 22 aprilie 2012
Micul Orfan - de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
E ziua învierii, azi clopotele trag
Bătrânii stau pe prispe, iar unii stau în prag,
Cei tineri şi copii, ieşind gătiţi la drum
Se duc ca să ciocnească la cimitir acum.
Mireasma cea de Taină a Sfintei sărbători
Se simte din tămâie, din iarbă şi din flori,
Livezile se-mbracă într-un frumos veşmânt.
Şi toate par acuma mai nouă pe pământ.
Aproape de altarul Bisericii de lemn
Un copilaş aduce, făclii şi untdelemn,
Sărută Sfânta Cruce la proaspătul mormânt
Apoi îngenunchiază şi plânge suspinând.
Când clopotele sună cu dangătul voios,
Orfanul lângă Cruce suspină dureros!
Fiind el în durere cu totul adâncit,
Din sunetul de clopot un glas a auzit.
Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Căci iată sunt cu tine, Hristos a înviat!
Era vorbirea dulce a maicii din mormânt,
Gonindu-i întristarea din pieptul lui înfrânt.
S-a ridicat îndată, cu sufletul uimit
Şi căuta să vadă pe care i-a grăit.
Atuncia din Altarul cu zidul afumat
Văzu zâmbind pe Domnul, cu Trupul Înviat.
S-a luminat la suflet de chipul Lui cel blând
Şi lepădând durerea a zis aşa în gând:
Atuncia dacă Domnul aici a înviat
Înseamnă că şi mama cu Dânsul s-a sculat!
Zicând aşa cu gândul, s-a închinat smerit
Şi sărutând mormântul, spre casă s-a grăbit.
La vatra părintească sta singur, singurel
Căci tatăl lui, sărmanul, murise în răzbel
Dormea la cei de-aproape, iar ziua alerga
La casa cea pustie, şi deseori plângea.
Acum de Înviere, venind acasă iar
A început orfanul iar să plângă cu amar,
Dar clopotul se-aude la cimitir sunând
Şi iarăşi glasul maicii s-aude iar zicând:
Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Eu sunt ş-aici cu tine, Hristos a înviat!
De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul
Şi orice clopot sună îl mângâie pe dânsul.
duminică, 15 aprilie 2012
Hristosa inviat !
"
Fie ca Luminata Sarbatoare a Invierii Domnului să coboare peste noi toti
bucurii duhovnicesti, pace şi buna intelegere, Iar Hristos Cel Inviat, să vă
daruiască sănatate şi intru toate bună sporire. Să vă lumineze mintea, să vă
umple sufletele si inima de bunatate si milostivire. Sărbătorii fericite ! Ani
multi si fericiţi si multe binecuvantari !!! Veniti de luati lumina ! "
joi, 12 aprilie 2012
Nu-i singur Iuda vinovat
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...
Şi-acum Iisus cel condamnat
azi El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?..
Costache Ioanid
vineri, 6 aprilie 2012
Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim -
Deci, cu şase zile
înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase
din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre
cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de
mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar
casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre
ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta
cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu
pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din
ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a
păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi
totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu
numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au
sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre
iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la
sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au
ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine
întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a
şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles
ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus
aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El,
când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi
întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
La Multi Ani tuturor celor ce isi serbeaza numele !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)